Obiective Turistice

Multumim Partenerilor Nostrii Pentru Informatiile Oferite

Rezervaţii Naturale

Tăul fără Fund

Dacă veţi asculta spusele sătenilor din Peşteana veţi afla că în apropiere de sat este Tăul fără Fund, o mlaştină ce comunică în adâncime cu Oceanul şi unde rămân înţepenite vitele atrase de Necurat.
Merită să mergeţi până acolo, căci însăşi povestea reală a acestui loc este una interesantă. Chiar dacă nu veţi găsi o mlaştină noroioasă, cum v-aţi putea închipui, veţi descoperi un loc unde cresc plante carnivore.
Să nu vă imaginaţi că plantele carnivore au tentacule uriaşe şi prind vietăţi. Sunt doar mici “capcane pentru musculiţe”, nu mai înalte de câţiva centimetri. Frunzele lor secretă o substanţă lipicioasă, iar micile insecte păcălite rămân prizoniere între perişorii plantei.

Fânețele cu Narcise

Pentru a vă simţi ca în vremurile postglaciare puteţi merge la Fâneţele cu Narcise. Aici cresc încă plante ce au rezistat în timp, din vremurile reci, când toată zona era o imensă taiga, asemănătoare cu cea din Siberia de astăzi.
Vă întrebaţi cum de a fost posibil acest lucru? Ei bine, prin bolovănișul de granit de sub sol, curg ape reci din Munţii Retezat, care au efect de frigider şi răcesc locul. Şi astfel, s-a păstrat aici o insulă de refugiu, cu un climat rece şi umed, unde puteţi vedea plante relicte postglaciare şi fluturi rari.
Luna Mai este cea mai potrivita pentru vizitarea acestui obiectiv turistic.

Pădurea cu Zimbrii

Sunteţi curioşi cum arătau pădurile de unde culegeau dacii plante medicinale pentru faimoasele lor leacuri? Sau poienile unde îşi construiau locuinţe? Atunci faceţi o plimbare prin Pădurea Slivuţ. Se pare că această pădure de stejar este asemănătoare celei care, în trecut, era în aceeaşi măsură un adăpost pentru daci şi un labirint întunecos pentru străini.
Astăzi atracţia Pădurii Slivuţ sunt zimbrii, crescuţi aici în captivitate. Deşi cu secole în urmă zimbrii erau numeroşi prin pădurile de la noi, astăzi nu îi mai puteţi găsi decât în rezervaţii sau în grădini zoologice. Merită să mergeţi să îi vedeţi. Pe cât sunt de masivi şi fioroşi, pe atât sunt de vulnerabili, fiind o specie de animale pe cale de dispariţie.

Biserici și mânăstiri

Mânăstirea Prislop

Deşi este în Transilvania, Mănăstirea Prislop a fost construită în stilul mănăstirilor din Ţara Românească. Cum de s-a întâmplat acest lucru?
Se spune că Domniţa Zamfira, fiica unui Domnitor al Ţării Româneşti, fiind foarte bolnavă, a venit la mănăstire. Aici a băut din apa unui izvor şi s-a însănătoşit. Drept mulţumire a reconstruit mănăstirea şi a rămas aici tot restul vieţii.
Mai târziu, cel care a adus renumele mănăstirii a fost Arsenie Boca, Părintele Înţelept. Se spune că veneau la el oameni din toate colţurile ţării să îi ceară sfatul şi să îi asculte poveţele. Chiar şi astăzi vin la mănăstire mulţi credincioşi şi se roagă la mormântul lui.

Mânăstirea Colț

Au fost vremuri, în Evul Mediu, când Mănăstirea Colț nu era un simplu lăcaș de cult. Pe atunci jafurile și atacurile erau foarte frecvente. Și de aceea mănăstirea avea un turn fortificat, unde călugării păstrau obiecte de valoare și se adăposteau în caz de pericol.
Turnul avea ziduri groase de peste un metru și ferestre înguste de unde călugării puteau trage, fără să poată fi țintiți la rândul lor.
Se spune că într-un timp în turn, erau trei încăperi. Iar în ultimele două de sus locuiau călugării. Aceștia nu mai avea nevoie de chilii și acareturi. Coborau direct din turlă pentru slujbe.
Astăzi, la Colț, se mai păstrează, încă, tunul fortificat și poveștile oamenilor care au fost legați de mănăstire. Una dintre ele este cea a ctitorului lăcașului de cult. Se spune că acesta a fost îngropat în biserica mănăstirii. Și că osemintele sale sunt sfinte.

Biserica din Sânpetru

Biserica din Sânpetru este o construcţie medievală cu o formă simplă şi foarte puţine detalii decorative. Impresionant este faptul că în zidurile bisericii au fost prinse, bucăţi din ruinele romane din apropiere.
Cea mai deosebită dintre aceste pietre romane este altarul din marmură de la intrarea în biserică. Se spune că acesta a fost adus de la un templu roman.
Din inscripţia în latină a altarului aflăm şi o poveste interesantă. Se pare că altarul antic fusese închinat lui Silvanus, zeul roman al pădurilor, şi a fost ridicat de un funcţionar de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, drept mulţumire pentru că fusese înaintat în grad.

Biserica Pârveștilor

Este o biserică ţărănească construită în stil medieval. Deşi a fost ridicată mai târziu, în epoca modernă, meşterii care au clădit-o au păstrat tradiţia bisericilor medievale din zonă.
Legendele locale spun că a fost ridicată de o familie de hoţi. Se povesteşte că aceştia s-au hotărât să apuce pe calea credinţei şi au înălţat biserica pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu că le-a arătat calea cea dreaptă. Numele familiei era Pîrveşti. De aceea lăcaşul de cult este numit de localnici Biserica Pîrveştilor.
Veţi vedea că farmecul acestei biserici ţărăneşti este dat de vechiul acoperiş din lemn, de finisajul asimetric al ferestrelor şi de motivele geometrice pictate tremurat din pensulă pe exteriorul turnului clopotniţei.

Biserica din Ostrovul Mare

Biserica de la Ostrov păstrează cel mai reprezentativ şi mai bine conservat turn-clopotniţă medieval din Ţara Haţegului: cu ferestre în stil gotic şi colţuri din piatră masivă, cioplită manual.
Este foarte frumoasă şi pictura murală din clopotniţă. Pentru calităţile sale plastice, această icoană este considerată a fi una dintre cele mai valoroase picturi medievale din România.
Veţi vedea că biserica are un "gard" neobişnuit. Acesta nu este altceva decât o colecţie de pietre romane înşirate în jurul bisericii. Se spune că aceste bucăţi masive de piatră sculptată provin de la ruinele anticei Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi au fost aduse aici în Evul Mediu de unul din nobilii din zonă.

Biserica din Sântămăria Orlea

Biserica de la Sîntămăria Orlea a fost construită în stilul cistercian al epocii romanice târzii. Ca toate bisericile cisterciene, a fost dedicată Fecioarei Maria şi este o construcţie simplă, de dimensiuni impresionante însă. Este cea mai mare biserică medievală din Ţara Haţegului.
La început biserica avea în interior zece picturi murale cu motivul crucii. Odată cu schimbările confesionale ale comunităţii, a devenit ortodoxă şi a fost repictată într-un stil ce îmbină elementele bizantine cu cele occidentale. Mai târziu, fiind transformată în biserică reformată, picturile au fost acoperite cu var.
Astăzi frescele din biserică sunt scoase la lumină şi sunt considerate a fi unele din cele mai reuşite picturi medievale de la noi din ţară. Veţi vedea că în unele locuri frescele bizantine sunt şterse, lăsând la vedere şi stratul de pictură mai veche.

Biserica Sf. Nicolae Densuș

Biserica din Densuş este o construcţie a cărei poveste nu a fost pe deplin descifrată. Atât originea, cât şi data construcţiei bisericii sunt controversate.
Unii cred că a fost la început un templu roman al Zeului Marte, transformat în biserică în sec. 12-13. Alţii susţin că era în Antichitate mausoleul generalului roman Longinus Maximus a cărui soţie a descoperit religia creștină şi a amenajat în locul mausoleului prima biserică de la nord de Dunăre.
Astăzi, biserica are un aspect neobişnuit, fiind un amestec de stiluri şi materiale. Unele ferestre sunt de fapt racorduri de canalizare romană, zidurile bisericii sunt sprijinite de coloane, altarul este un capac de sarcofag, leii de pe acoperiș erau statui romane, iar pietrele masive din ziduri păstrează cioplituri antice.
Puteţi vedea în zidurile ei chiar şi bucăţi din ruinele romane de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa: cărămidă romană, coloane, pietre cu inscripţii antice sau chiar statui. În interior se găsește un alt unicat: în icoana Sfintei Treimi, Hristos este îmbrăcat în costum popular românesc.
Biserica Densuș este unul dintre cele mai importante obiective turistice din regiune. Aspectul său inconfundabil și faptul că încă servește ca biserică a satului fac din acest lăcaș o destinație obligatorie.

Ruine Antice

Sarmizegetusa Ulpia Traiana

Vreţi să păşiţi pe istorie la propriu? Mergeţi la Sarmizegetusa, satul aşezat pe ruinele capitalei romane a provinciei Dacia: Ulpia Traiana Sarmizegetusa!
Aici puteţi vizita ruinele unor clădiri din vechiul oraş-cetate: templele, atelierele, băile publice, amfiteatrul şi forul. Sau puteţi face o plimbare prin sat, unde prin curţile oamenilor se mai văd urmele zidurilor ce înconjurau oraşul antic.
Veţi vedea bucăţi din ruinele romane chiar şi în pereţii gospodăriilor, fântânilor, cetăţilor şi bisericilor. Şi asta nu numai în Sarmizegetusa. Peste tot în Ţara Haţegului, clădirile părăsite după retragerea romanilor, au devenit pentru localnici o adevărată sursă de piatră de construcţie.

Fotificaţii Medievale

Cetatea Colț

Se spune că Cetatea Colţ a fost sursa de inspiraţie a romanului "Castelul din Carpaţi" scris de Jules Vernes. Se pare că autorul însuşi a fost cândva oaspete la hanul de la poalele stâncilor unde se ridica fortificaţia. Iar povestea de dragoste pe care a trăit-o cu domniţa cetăţii l-a inspitat să scrie romanul.
Astăzi se mai păstrează doar ruine din zidurile fortăreţei medievale. Şi chair dacă nu credeţi în povestea romantică a Castelului din Carpaţi al lui Jules Vernes, tot merită să urcaţi pe stâncile vechii cetăţi.
Veţi vedea că fortificaţia a fost ridicată într-un loc strategic. De aici nobilul putea supraveghea drumul pe care urcau şi coborau turmele de oi din munţi. Şi totodată avea aici un loc sigur unde îţi păstra bunurile şi se retrăgea cu familia în caz de pericol.

Cetatea Mălăiești

Sunteţi curioşi cum arăta una dintre micile cetăţi medievale unde nobilii din Ţara Haţegului îşi păstrau avutul şi se refugiau în caz de pericol? Puteţi vizita ruinele de la Mălăieşti.
Cetatea medievală de aici s-a dezvoltat asemeni altor fortificaţii din zonă. La început a fost ridicat doar un turn-locuinţă. Acesta a fost apoi împrejmuit cu ziduri de incintă, iar mai târziu au fost construite şi patru turnuri bastion.
Se spune că cetatea era mult prea mică pentru a putea face faţă unui atac mai serios şi avea mai degrabă rol de apărare în conflictele dintre nobilii locali. Chiar şi aşa însă, se pare că nu era îndeajuns de rezistentă, căci a fost distrusă într-un război civil.
Angajeaza-te!